Astroperipeții

Când am început să studiez astrologia la modul serios, am urmat un curs ... de modă veche. Nu am idee care om cu toate țiglele pe casă de pe planeta aceasta a reușit să învețe astrologia după dictare. Eu, fericita posesoare de Uranus în Săgetător, cu tot Mercurul meu în Taur, am dat un rateu răsunător în direcția asta. Am renunțat. Nu se lipește de mine, aia e! Atât s-a putut. Rămân la Reiki, ghinion, pisica neagră.

Și totuși am învățat. În ani. Cum? Inițial, ascultând alți astrologi și ulterior experimentând. Gândirea astrologică se formează în timp și cu practică, se învață citind foarte mult și testând diverse tehnici. Cel puțin, asta a fost modalitatea în care a funcționat în cazul meu. Eu nu am putut să învăț liste de cuvinte cheie pe de rost. Mie nu-mi ajunge să îmi spui că aspectul X înseamnă Y. Pur și simplu, informația nu se lipește de mine în modul acesta.

Ce-i drept, am învățat-o destul de haotic, la început. Structura a venit abia ulterior.

Această secțiune a blogului meu conține experiențe personale, unele mai amuzante, altele mai puțin amuzante. Este o colecție de momente din viața mea în care Universul mi-a jucat niște feste uneori incredibile. Pun la dispoziția publicului larg aceste întâmplări personale, nu neapărat pentru că sunt extraordinare, ci pentru că eu cred în continuare că fiecare dintre noi poate învăța și din experiențele altora.

Așadar, vă învit să citiți astroperipețiile mele accesând link-urile de mai jos, urându-vă totodată lectură plăcută: