23 decembrie, orice an...sau ziua în care vine Crăciunul cu bățul
5.30 dimineața...beznă afară. Ceață lăptoasă. Maya doarme dusă la picioarele mele. Sherlock nu catadicsește să ridice nici măcar capul. Mișcă dintr-o ureche. Telefoanele descărcate. Amândouă, evident, că doar de aia am DOUĂ. Mă-sa pe gheață, că iar am adormit pe canapea la birou...
Asta este...Bun, cafea!
Mă duc în bucătărie. Arătările cu blană, după mine. Eu, cu ochii cârpiți de somn. Nici arătările nu erau cu mult mai vioaie, dar deplasarea mea spre bucătărie promitea de mâncare. OK, scap repede: două plicuri, o conservă, niște boabe, schimb apa, curăț litiera, gata! Acum mă lăsați în pace, da? Da!
Mă așez la birou...nu-i semnătura electronică. Sau e? A cui o fi, că toate sunt la fel? Văd eroare la declarația depusă azi noapte la 23.59. Chem la apel 1589 de sfinți și jumătate, în ordine alfabetică, cu nume, prenume, rezidență fiscală, adresă și CNP. Nu mai știu ce am depus și ce nu. Lasă că văd mai încolo.
Încerc să-mi amintesc ce mai e retrograd și pe unde-s aspectele de care n-am chef azi. Jupiter e retrograd în Rac, în tranzit peste casa mea 1 la gradul 22! Bat-o Soarele de structură de grad 22, că numai de asta nu mai sunt în stare acum. Lilith în casa 5 (încă!) în Săgetător la gradul 1, Soarele la gradul 1 în Capricorn. Energie de foc cât cuprinde. Marte își flutură steagul de la gradul 5 și 55 minute (!) din Capricorn (cu ce pot să dau după el și să nu-mi pară rău de obiectul respectiv?). Soarele fuge după Marte, Mercur fuge după Soare, Saturn fuge după Neptun (mă rog, de fapt, înoată, că-s în Pești amândoi...detalii). Pe Lună au luat-o curenții Vărsătorului și l-a întrecut azi noapte pe Pluto. Azi e la fel de șmecheră ca un copil enervant de câțiva anișori care s-a urcat pe scaun și, apoi, de pe scaun cu picioarele pe masă, doar ca să îți arate că e mai înalt decât tine.
Băi, potoliți-vă, vă rog eu! Am Soarele-n Taur și guvernatorul ascendentului vai de mama lui, în casa a doișpea! Pricepeți că vreau păpică, prăjiturică și pătuț, nu să alerg după bezmetici ca voi! Mă aude și pe mine cineva?
Prima chestie pe listă – clientul n-a încărcat toate actele. Bun, m-am scos. Ora 9.00. Incep telefoniada și mailuriada. Unui client am uitat să-i dau niște sume la plată, altui client trebuie să-i trimit un OP din Trezorerie. ANAF București îmi respinge o înregistrare. Îmi sare capsa. Scriu clientului. Clientul e in Barcelona. Am rezolvat-o și pe asta...
Sună telefonul. Pe la uși, pe la ferești, cine puncte-puncte ești? Unul care a greșit numărul. De Crăciun sunt mai bună, așa că-l iert (până după Crăciun, am timp să mă plictisesc să fiu mai bună, că încă am Luna progresată în Scorpion, să nu uităm acest mic detaliu).
Cinci minute mai târziu, iar sună telefonul. Am răbdare. Îmi vine să-l arunc pe geam, dar nu pot, că am RO-eID-ul pe el și rămân fără acces la REGES Online pentru toți clienții dacă fac chestia asta, caz în care, pe românește, am belit-o. O altă clientă și-a amintit că nu mi-a dat extrase. Ah, ok. Tot e bine că nu m-a sunat în 25 decembrie să mă întrebe de ele. Fac pe ofuscata și o iau puțin la unșpe metri (ocazie bună să îmi vărs dracii adunați în ultimele 6 ore). Pe cale de consecință, în nici cinci minute primesc extrasele. Misiune îndeplinită cu succes, că oricum, i le operez după Crăciun.
Dar mai am treabă. Iau o gură de cafea. Și vreau și să plec. Aprind o țigară. Fac repede în minte o listă cu ce am de făcut. Durează prea mult. Ce pot să tai? Hai să rezolv eroarea aia. Refac declarația. Eroare din nou. Deschid pdf-ul iar, schimb o cifră, iar depun, iar eroare. Mai am nevoie de-o țigară. A patra recipisă zice că „Nu există erori de validare.”, ceea ce înseamnă că, dacă Mercur din Săgetător face opoziție cu Luna mea natală și Luna în tranzit în Vărsător face cuadratură cu Mercur natal din Taur, e clar că doar țigara a rezolvat problema.
Bun, ce mai pot să tai? Păi nu prea mai pot. Trimit ultimele ordine de plată. Lasă că plec mâine dimineață, e un tren pe la 6 și mă duc cu ăla, îmi astup urechile la bombănelile maică-mii, schimb trenul la Simeria și aia e!
Hai totuși să triez 3-4 chestii urgente, să văd ce pot să fac în trei ore ca să plec la ora 13 din birou, să iau un taxi, să ajung la 13.15 acasă, să fac bagajul și să o tai la gară. Nu mă încadrez. Mă-sa pe gheață din nou. Fac ce-i urgent. Nenea Marte, mi-e somn! Unde-i semnătura electronică? Sherlock, te mănânc cu blană cu tot!!!! E sub tastatură. Maya, dă-te jos de pe birou, că stai între tastatură și monitor, iar taica-tu nu te-a făcut din sticlă. Sherlock, ieși din coșul de gunoi, că o iei pe coajă.
Hai să repar gestiunea aia, că sunt 20 de facturi, în jumătate de oră e gata. Pe naiba...toată marfa se duce pe cheltuială în loc să se ducă pe stoc și, toate legăturile stoc-descărcare sunt pierdute...devalidez toată contabilitatea pe noiembrie să văd unde e buba. Sună telefonul, o clientă vrea să trimită în concediu fără plată de săptămâna trecută (!), 5 angajați. Capsa mea e pe acoperișul clădirii și îi face cu mâna lui Marte. Găsim altă soluție. Mă întorc la gestiunea care trebuie ștearsă și refăcută. Nu mai pot să gândesc, până aici mi-a fost.
12.30. Asta este. Deschid site-ul CFR. Nu se încarcă pagina, nu mă pot loga...Mercur, hai lasă glumele, că ești în mers direct. După două înjurături și trei incantații, pornește CFR-ul. Iau bilet. Aminuț!
Adun laptop, acte, încărcătoare și toate catrafusele, duc gunoaiele. Mă întâlnesc pe drum cu constructorul de la apartamentul vecin care mi-a furat scara metalică acum vreo două săptămâni. Dacă zice un singur cuvânt, promit să-i golesc punga cu gunoi în cap. Nu zice nimic. Inspirat omu’.
Gata, plec. Iau laptop, catrafuse, geantă, chei. Am uitat să-i dau pastila Mayei. Bradul e tot în debara. Îl împodobesc după Crăciun. Las jos laptop, catrafuse, geantă, chei. Fugăresc mâța încă 10 minute prin birou și o conving cu chiu cu vai să înghită pastila. Deja e 13.25. Mercur ajută să găsesc taxi în stație.
Ajung acasă. Mozart are castronul gol. O răsplătesc (da, pentru cine nu știe, Mozart e fetiță, wink-wink) pentru răbdarea de a-mi fi suportat absența din ultimele luni (căci de prezență nu se poate vorbi) cu 10 minute de joacă cu undița, un plic, un castron mare cu boabe, apă și litieră curățată. Mi-aduc aminte că n-am mâncat de aseară. Cu o mână arunc trei prostii în valiză, cu cealaltă păcălesc foamea, cu două prăjiturele. Oricum, mereu iau cu mine toate prostiile, iar chestiile esențiale rămân veșnic acasă, deci nu are rost să îmi bat capul prea tare cu ce bag în valiză. Laptopul e important. Închid valiza. Hai că merge. Biletul e în fundul valizei. Mă-sa pe gheață deja a nu știu câta oară de azi dimineață... Deschid valiza, fac precum pisica-n litieră, găsesc biletul, îndes catrafusele înapoi în valiză. Nu se mai închide valiza. Scot actele din geanta de laptop le pun invers, se închide valiza.
14:14. Încă jumătate de oră. Hai că am timp să ajung la gară. N-am plătit apa. O plătesc când vin. Mă înjură vecina, dar e Crăciunul și poate uită.
14.40. Pleacă la și 51 de minute. Am timp să iau Fornetti și să fumez o țigară. Linia 5. A pornit.
Sigur n-am uitat nimic pe peron?
P.S. Acest articol a fost scris în tren, pentru ca nu cumva să adoarmă autoarea și să se trezească la Craiova în loc de Petroșani.
P.P.S. Acest scenariu se repetă an de an, din 2008 încoace, cu mici modificări, în funcție de poziția planetelor din anul respectiv.
Crăciun fericit tutu.....zzzzzzzzzzzZZZZZZZZZzzzzzzzzzzz......................................